Eggspress? Eggcellent!

La intersecția dintre Bdul Pache Protopopescu și Mătăsari, chiar pe colț, pe partea cu ProTV, am dat de Templul Soarelui și al Ouălelor - al soarelui pentru că în interior nu este nimic amenajat în afară de bucătărie și toalete și se poate sta doar afară la terasă, iar al ouălelor pentru că au în meniu ”dăcât” comfort food și toate preparatele conțin ouă, de unde și numele de Eggspress. Așadar, ieri fiind și soare și fiind și-n zonă cu o foame de lup, am adăstat cu Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România la Eggspress în Pache Protopopescu 97.

După cum se observă cu ușurință, terasa e plină de liceeni, ceea ce mie mi-a dat un vibe puțin spus plăcut. Nu erau deloc gălăgioși, ci doar vorbăreți și nedornici de plecare. Se vedea că sunt obișnuiți cu locul și cu meniul.

Ospătarul m-a întrebat ce doresc fără să-mi aducă vreun meniu, zicându-mi ce mi-a făcut cu ochiul pe TikTok sau instagram. Am cerut meniul.

Am ales un Cringe Toast (28 lei) - cringe ca și mine, ce conține toast cu turmeric care-i dă culoarea gălbuie și gustul specific, ouă ciufulite, cârnați de Pleșcoi puțin picanți, castraveți murați în oțet, salată verde, sos barbecue și chives pe care nu le-am văzut, probabil trebuie să-mi schimb doptriile. Foarte multă pâine, dar e bună că satură.

Nici pentru băuturi nu mi s-a adus meniu, deci nu știu dacă au și lichior de ouă, dar mi s-a spus să aleg dintre prosecco, bere Corona sau Budweiser din Cehia, nu americană. Am optat pentru ultima variantă, Corona nu-mi place pentru că are sare de lămâie în compoziție.

La felul doi cum se zicea acasă la mama, fel principal sau ”main course” cum se spune acum, am ales ”Beef & Eggs” (85 lei), adică mușchi de vită cu ouă ochiuri, cartofi prăjiți cu parmezan, usturoi și pătrunjel, salată verde și boia afumată. Trebuia să aibă și roșii cherry, dar nu le-am văzut. Cred că tot de la dioptrii. 

Ochiurile au venit reci, din păcate, dar asta s-a compensat, din fericire, cu mușchiul de vită preparat perfect pentru gustul meu, medium rare. Și salata era cam fadă, merita și ea un sos balsamic sau ceva. Dar, repet, mușchiul de vită a fost eggcellent!

Pentru că ouăle au fost reci și nu am putut filma cum se scurge gălbenușul, am primit berea din partea casei.

Desertul a fost delicios și anume o Pavlova (35 lei) cu fructe de pădure, căpșune și sos de fructul pasiunii. Slurp! 

Per ansamblu, am avut o experiență eggcellentă la Templul Soarelui și al Ouălelor din Pache 97, o să mai trec să mai încerc câte ceva din meniu și să văd dacă le mai iese la fel vita. Nu ratați reclamele amuzante din finalul acestui fotoreportaj culinar, reclame la Budweiserul american. Poftă Bună de Viață! See you s(p)oon!

Ristorante Cipollini - Dimineața Copilăriei Mele

 

Într-o zi cu soare m-am gândit să văd ce se mai întâmplă într-un loc despre care v-am povestit AICI.

Așadar am aterizat cu Ghidul Restaurantelor din România în Iancu Căpitanu 40, la Ristorante Cipollino, pe aceeași stradă cu americănescul Banjo Jack. 

Denumirea restaurantului îmi amintește de cele mai frumoase dimineți ale copilăriei mele, cele de duminică, atunci când la ora opt fix începea teatrul radiofonic pentru copii cu tot felul de povești. Stăteam în pat, mama îmi aducea pâine cu unt și magiun de prune de la bunica, iar eu mâncam în timp ce ascultam un univers de fantezii. Basmul pe care l-am auzit de mai multe ori fără să mă plictisesc era cel care se petrecea într-o țară în care toate personajele erau fructe și legume, iar personajul principal se numea Cipollino, nepotul lui Cipollone, având și un cântecel foarte zglobiu pe care îl rețin și acum după o jumătate de secol. Dacă v-am făcut curioși, găsiți în finalul acestui fotoreportaj prima parte a basmului, partea a doua o căutați singurei pe YouYube.

Am deschis ospățul cu un platou de bruschette (48 lei) care au fost delicioase însoțite de vreo două-trei cupe de prosecco (28 lei) rece. Ca de obicei, voi încerca să vorbesc cât mai puțin, voi spune doar esențialul și voi lăsa fotoreportajul să descrie în locul meu.

Am zis să trec la ceva mai serios și nu poți testa un restaurant italienesc fără a încerca o porție de paste, ceea ce am și făcut, am cerut Chitarrine Mare e Monti (65 lei), un fel de surf'n'turf pasta cîci conține mușchi de vită, creveți, midii, ciuperci, trufe, parmezan, vin etc.

Am asociat și un roze italienesc (99 lei sticla) rece, a fost un pairing excelent, vinul a pus în valoare pastele delicioase.

Detalii despre vin, un Pinot Grigio Rosato, puteți vedea mai jos un pic.

Și pentru că am depistat un alt preparat pe care îl găsesc rar în meniuri, am comandat și o porție de porchetta, ruladă de piept de porc coaptă lent la cuptor (75 lei), cu piure de cartofi cu trufe, ciuperci, alături de un vin roșu italienesc (139 lei) ale cărui detalii le veți putea vedea mai jos. A fost o potrivire perfectă cu preparatul ce a fost un pic prea copt pentru stilul meu de a mânca friptura.

Cheful, care este și proprietarul afacerii, a introduc un meniu și papanași (37 lei) într-o interpretare proprie, un desert absolut delicios, foarte apreciat de turiștii străini ce calcă pragul localului Ristorante Cipollini din strada Iancu Căpitanu 40, lângă Foișorul de Foc. 

Nu puteam rata un tiramisu clasic (33 lei) excepțional. Mi-a plăcut mult și a fost un final pe măsura unui ospăț italienesc deosebit. 

Mai jos puteți vedea câteva imagini din interiorul restaurantului și puteți asculta basmul lui Cipollino. Sper că nu ați uitat. Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România vă așteaptă la o nouă aventură gAstronomică alături de partenerii săi. See you s(p)oon! Poftă Bună de Viață! Slurp!