Restaurant Tradițional Românesc în Piața Sfatului din Brașov - La Ceaun

De data aceasta vă prezentăm un scurt (fotoreportaj) din Brașov realizat de noul nostru corespondent zonal ce are un nume despre care haterii vor spune că este predestinat unui gurmand, așa cum și este Alin Porca. Așadar să-l urmărim și să-i dorim să colinde cât mai mult și să ne povestească ce i-a plăcut și ce nu, fiind astfel un bun ghid al celor ce vin de pe alte meleaguri ca să viziteze ”orașul de sub Tâmpa”. Deci, Alin, ai legătura...

Salutări de la Brașov, azi o să vizităm un local tradițional românesc chiar din centrul turistic al orașului nostru (este în Piața Sfatului, chiar dacă pe google și pe facebook este dată o adresă de pe o stradă apropiată, acolo se află ”nava mamă”, dar au deschis și în Piață pentru a avea mai multă vizibilitate), deci veți ajunge foarte simplu la destinația culinară pe care m-am gândit să v-o prezint de data aceasta - este vorba despre restaurantul ”La Ceaun”.

Trebuie să menționez că Ghidul Lingurin Al Restaurantelor Din România este susținut de Țuica Scorilo din Satu Mare - producător de distilate premium din fructe, pentru piața românească și internațională.

Țuica Scorilo din Satu Mare nu face parte din categoria marilor producatori, ceea ce le permite sa fie mobili, dinamici, implicați, atenți la orice detaliu de conținut și formă - cu mare grijă pentru calitate. Produc în serii mici o țuică fină, recognoscibilă, identificabilă prin gust, în funcție de anul de fabricație, marcat pe etichete.

Așadar, Ghidul Lingurin Al Restaurantelor Din România face prima sa vizită a unui restaurant din Brașov. Să vedem ce am găsit aici.

Ei se laudă pe bună dreptate cu ciorbele gustoase și proaspete preparate la ceaun - de fasole în pâine, de burtă, gulaș etc, dar de data asta nu pentru zemuri am venit, ci poftă mi-e de ceva jar.

Așa că azi am dorit o porție de cotlete de berbecuț la jar cu legume trase la tigaie, aromate cu usturoi, pâine de casă și un sos de iaurt cu usturoi (58 lei). Au fost bine fripte, fragede la interior, și chiar dacă au fost la jar, nu au fost afumate, deci exact pe placul meu.

Fiind cu mașina am băut o socată aromată și rece, dar dacă eram la o plimbare pe jos aș fi luat un pahar de Fetească Neagră Valahorum (23 lei) - o cramă relativ nouă ce a creat vinuri foarte apreciate de cunoscători.

Trebuie precizat că restaurantul tradițional românesc ”La Ceaun” nu primește rezervări pentru că are o capacitate foarte mică, dar dacă veți găsi toate mesele ocupate și aveți răbdare 15-20 de minute veți putea lua loc să mâncați ceva bun, preparat cu pricepere.

Ar fi prins bine și o finalizare cu papanaș, dar azi am fost pe fugă, nici ciorbă nu am luat, după cum ați observat deja.

În încheiere v-o prezint pe Doamna Mariana care are grijă la bucătărie ca mâncarea să fie delicioasă și pregătită în condiții bune pentru sănătatea noastră. Sărumâna pentru masă, Doamnă!

Și să nu o uit și pe Alina, cea care a oferit un serviciu excelent, datorită căreia am petrecut momente reconfortante la terasa restaurantului tradițional românesc ”La Ceaun” din Piața Sfatului - Brașov.

Mulțumesc pentru timpul acordat și vă aștept la următoarea ”aventură” culinară alături de mine și de bebelușa mea din cauza căreia am fost atât de grăbit azi pentru că îi era somn. 

 Ghidul Linguril Al Restaurantelor din România merge mai departe, povestea noastră continuă alături de voi, de aceea vă mulțumim că ne sunteți aproape. Poftă Bună de Viață! See You S(p)oon! Slurp! (Nu uitați că în final vă așteaptă un video în care cârciumariii din Brașov vă spun cum au pregătit pentru voi tot ce au mai bun.)

Paradisul Din Snagov - Grădina Vlahiia, Restaurant & Pensiune Agroturistică

Eu am o vorbă - unii ajung în iad când mor, alții când se nasc. Dar cred că există și reversul acestor cuvinte. Unii ajung în paradis când mor, iar alții mai norocoși - când se nasc. Am mai descoperit o categorie - pe cei care ajung în paradisul de la Grădina Vlahiia din Snagov.

Povestea fabuloasă a acestui loc o puteți asculta în finalul acestui fotoreportaj, spusă chiar de cel ce a întemeiat acest loc mirific. Este vorba despre viața impresionantă a unui om puternic care a trebuit să lupte pentru tot ce și-a dorit. Și a reușit.

Voi încerca să fiu cât mai discret și să las imaginile să vorbească. Pentru că au ce spune. Eu am ajuns aici când am organizat o întâlnire cu Club Gourmet by gAstronom Costin Staicu la recomandarea insistentă a unui amic căruia-i mulțumesc din tot sufletul. Cu această ocazie am făcut și o testare pentru Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România.

Grădina Vlahiia este o pensiune agroturistică de patru margarete ce are în dotare 14 camere de cazare în case maramureșene aduse din nord-estul României și reasamblate aici, în apropierea Bucureștiului. La fel și o copie a bisericii ”dintr-un lemn”, precum și un muzeu al țăranului. Oaspeții, cazați aici sau doar în trecere, sunt omeniți într-un restaurant ce are două categorii de preparate - românești și italienești. Ce este foarte important de menționat este faptul că în sezon se folosesc pentru gătit legume și fructe din producția proprie. Iar pentru iarnă se pun la conservat aceleași roade deosebit de gustoase, îngrășate doar cu balega de la caii și vacile pe care le cresc acești gospodari cu mare drag și dăruire.

La cârma treburilor din bucătărie am regăsit după trei ani pe Chef Paul - cel care m-a impresionat prin creativitate și rigoare profesională la un restaurant foarte special, cu mâncare care nu îngrașă, despre care am vorbit AICI.

Întâlnirea cu membrii Clubului Gourmet by gAstronom Costin Staicu trebuia să aibă loc duminică, dar eu și cu o parte din grup am sosit cu o zi înainte având timp suficient să testăm și camerele de cazare cât și cele două variante de meniu - românesc și italienesc.

Mai întâi ne-am instalat, ne-am spălat puțin și apoi am purces la masă și la vizitarea Grădinii. Fiind cald afară, am decis să prânzim la umbra foișorului de lângă iaz. Care are și pește.

Am început festinul cu un platou (pentru două persoane) ce conținea mai multe brânzeturi și mezeluri făcute în casă, meșterite la afumătoarea proprie. Foarte gustoase - la fel și zacusca și salata de vinete din grădina proprie, ca și fasolea bătută pe care am atacat-o prima. Slurp!

După ceva sporovăială cu convivii mei, am trecut la lucruri și mai serioase - mușchi de mangaliță perpelit pe rocă vulcanică cu sos demiglace (60 lei), ciolan afumat cu iahnie de fasole (32 lei) și cârnați proaspeți cu varză călită (32 lei).

Am asociat în mod fericit o Fetească Neagră Cantus Primus (140 lei) din podgoria Dealu Mare de la Viile Metamorfozis.

Cu tot regretul, desert nu a mai intrat. :) Așadar, până la... masa de seară am hălăduit prin întreaga proprietate ceea ce consider că a fost un răsfăț considerabil mai mare decât orice plăcintă sau tort. Locul e splendid.

Mai jos este obrăznicătura de Hugo ce s-ar putea să vă întrebe după un fluierat șmecheresc: ”ce faci, mă, nebunule?”. Va mai spune și altele, dar nu-mi permit să scriu aici. :)

Pe acest perete puteți vedea arborele genealogic al Dlui Cristian Dumitrescu, proprietarul de la Grădina Vlahiia - unul din străbunii săi a întemeiat satul Pleșești din județul Râmnicu Sărat. Se pare că au vocație de ctitori membrii acestei vechi familii.

Acesta este dulăul Pompă, păzitorul devotat al porților. Le păzește ca să vadă când se deschid și să prindă momentul s-o zbughească într-o altă curte.

Printre case maramureșene am ajuns și la Codruț, o mândrețe de armăsar căruia-i place să fie iubit, la fel ca și celorlalte animăluțe aflate la Grădina Vlahiia. Chiar și un țap urât și înfricoșător a dorit tandrețe. Pe taur nu am încercat să-l deranjăm.

La cină am încercat linguini cu creveți și alte fructe de mare (39 lei), puțin picante. Vin am băut ca și la prânz. Pentru că este unul dintre favoritele mele.

A doua zi au sosit și ceilalți membri din Clubul Gourmet by gAstronom Costin Staicu și am încins un chef pe cinste cu cocoșei de munte la rotisor, purceluși de lapte la proțap și alte delicii despre care vă voi povesti mai multe foarte curând.

Fructele din ferma proprie se prefac în dulcețuri aromate chiar în mica făbricuță artizanală. Papanașii cu dulceață de mure sunt incredibil de savuroși. Ați mâncat vreodată?

Grădina Vlahiia are și o ”zonă” în stil italian care se numește Casa Toscană. Este uimitor cum te poate ”teleporta” atmosfera de aici direct în vestita zonă a Italiei.

Iată și bisericuța care este simplă și absolut genială - trebuie să-i vizitați neapărat interiorul. Aici se pot oficia diverse ceremonii religioase precum cununi sau botezuri.

În încheiere, înainte de a da cuvântul lui Cristian Dumitrescu, vrea să ne despărțim într-o notă amuzantă prezentându-vă un tablou original din iunie 1927, aflat într-una dintre toaletele pentru domni.

Povestea continuă, Ghidul Lingurin merge mai departe împreună cu voi și vă mulțumesc tuturor că-mi sunteți alături. MeniuTV vă dorește Poftă Bună De Viață!