Pentru vizionarea emisiunilor din playlistul curent apăsați repetat săgeata din dreapta butonului START. Pentru revenirea la emisiunile precedente acționați săgeata din stânga. Pentru vizualizare pe ecran complet apăsați ultimul buton din dreapta. Vizionare plăcută!

luni, 2 decembrie 2019

Restaurantul Italienesc Modigliani By Intercontinental*****





Unul dintre locurile dragi sufletului meu este Hotelul Intercontinental***** București. Asta pentru faptul că a început să fie construit în 1967 când m-am născut și eu, dar și pentru faptul că are legătură cu cea de-a doua naștere a mea, mai exact cea din 1981 când la vârsta de 14 ani veneam în capitală din municipiul Buzău la Liceul de Matematică-Fizică 1, fost ”de Informatică”, fost ”Dr. Petru Groza”, actualmente Colegiul ”Tudor Vianu”.


Atunci am început să frecventez restaurantul ”self service” de la subsolul hotelului, acolo unde în ziua de azi se află un cazinou - în acest local am mâncat pentru prima dată în viața mea spaghete și am cunoscut de-a lungul anilor o mulțime de oameni mișto de la care am auzit povești minunate precum cele spuse în tren între străini, întâmplări care mi-au șlefuit personalitatea. Chiar voiam să scriu pe la 18 ani o carte cu proză scurtă ”Amintiri de la Self Service”, dar am renunțat pentru că mi se părea o trădare a celor ce-și puseseră sufletul în palmele mele în timpul prânzurilor sau cinelor petrecute în subsolul de la Intercontinental la o bere Bucegi (10 lei și 50 de bani, parcă), singura pasteurizată pe vremea aceea.


Dar despre Hotelul Intercontinental***** vom vorbi foarte curând într-un alt articol, acum vă voi descrie în multe imagini și cuvinte puține restaurantul italienesc Modigliani de la parterul impunătoarei clădiri de la Piața Universității, mai exact Bdul Nicolae Bălcescu 4.


În localul amintit se poate intra și direct din exterior prin strada Batiște (fără i în coadă pentru că este numele unei personalități - scriitoarea Sânziana Batiște, și nu cuvântul sinonim cu ogradă, bătătură, curte), dar am preferat să intrăm eu și cu conviva mea prin lobbyul de la recepție.





Proiectul ”Ghidul Lingurin Al Restaurantelor Din România” este susținut de Clinica Stomatologică ”Life Dental SPA”.
 DENTAL SPA este un concept nou în România, dar foarte popular în Occident, în special în Statele Unite. Asocierea dintre medicina dentară cu diferite terapii și tratamente de relaxare aduce cu sine o nouă imagine în ceea ce privește abordarea actului medical: o viziune plăcută, interesantă și ușor acceptată de pacienți. Folosirea materialelor biocompatibile, de ultimă generație, tratamentele inovative (cum este cel cu laser) totul este conceput astfel încât pacienții să beneficieze de servicii premium, personalizate și fără durere.


Clinică Dentară Laser
🏠 Adresă: Bd. General Gheorghe Magheru, nr. 1-3, et. 1, sector 1, București (Clădirea Magheru One)
📞 Telefon: 0785.279.564
✉️ E-mail: office@lifedentalspa.ro







Iată mai jos și semnătura lui Amedeo Modigliani (n. 12 iulie 1884, Livorno - d. 24 ianuarie 1920, Paris) care a fost un pictor și sculptor italian stabilit în Franța, reprezentant al "Școlii Pariziene" ("École de Paris"), evidențiat în scurta sa viață printr-o creație plină de eleganță și rafinament, care depășește granițele manierismului. Toată viața sa Modigliani este în căutarea frumuseții perfecte, ușor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor și ale unor necunoscuți.








Așadar, am ajuns cu Ghidul Lingurin la restaurantul italienesc Modigliani de la parterul Hotelului Intercontinental*****.





Amedeo Modigliani se naște la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privațiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuși, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa șubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecțiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura și o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecții de desen. 







Ni s-a adus din partea casei un ”cocktail” de pâinici gustoase pe care le-am savurat cu salată de vinete, zacuscă și pastă de măsline. Slurp! 


Am ales să ne delectăm cu o șampanie românească Rhein (140 lei) de la crama din Azuga a celor de la Iconic Estate (fost Hallewood înainte de preluarea de către Alexandrion Group). Spumantul acesta brut este unul dintre preferatele mele când vine vorba de vinuri românești.



Am început cina cu un platou pentru 2 persoane ”antipasti freddi” (95 lei) care conținea Burrata, Grana Padano, Bresaola, salam italienesc, șuncă de parma, bruschete, roșii uscate, măsline etc.




Dar să continuăm povestea marelui artist italian. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte și portrete. După o nouă agravare a sănătății, își petrece iarna în clima blândă a orașelor Napoli și Amalfi. Însănătoșit, Amedeo se înscrie în 1902 la "Școala de Nuduri" din Florența ("Scuola libera di Nudo"), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile "Institutului de Arte Frumoase" din Veneția.



La începutul anului 1906, Modigliani se hotărăște să se stabilească la Paris, unde se înscrie la "Académie Colarossi" și își găsește o locuință în cartierul Montmartre. Modigliani, personaj pitoresc, într-o haină reiată, cu un fular roșu în jurul gâtului și pălărie cu boruri largi, este un obișnuit al bistro-urilor și barurilor din împrejurimi. Aici cunoaște avangarda artistică, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum și scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire și Max Jacob. 



În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar ușurința execuției îi lipsește, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism și pastișarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susține și îl convinge să-și expedieze lucrările la "Salonul Artiștilor Independenți", unde, în martie 1908, Modigliani va expune șase tablouri.














Un alt antreu ales cu care ne-am desfătat a fost carpaccio de vițel cu parmezan, rucola, reducție balsamică și muguri de pin (52 lei). Despre povestea acestui preparat am scris AICI.



În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în Cité Falguière, un cartier al Parisului din secolul al XIV-lea, unde Constantin Brâncuși, cu care între timp se împrietenise, îi găsise un atelier. Nu încetează să picteze, dar majoritatea timpului o va consacra noii sale pasiuni, sculptura. 



Expune un număr de șapte sculpturi și guașe la o expoziție deschisă în martie 1911 în atelierul artistului portughez Amadeo de Souza Cardoso iar în anul următor, 1912, Modigliani dobândește recunoașterea ca sculptor la al "X-lea Salon de Toamnă", unde se prezintă cu alte șapte lucrări.












Se întâmpla însă adeseori ca Modigliani să nu-și termine sculpturile, probabil din cauza sănătății firave, dar și îndoielilor artistice care-l tulburau. Extenuat din cauza efortului și rămas fără mijloace de subzistență, pleacă să se refacă în casa părintească din Livorno.



După ce revine la Paris, se apucă din nou să picteze. Execută în special portrete la comandă, rapid, în timpul unei singure ședințe. Își folosește acum în pictură propriile experiențe din domeniul sculpturii; datorită acestora reușește să redea, într-un desen desăvârșit, forma chipurilor umane.





Am trecut la felul principal - eu am dorit un ”Filetto Rossini” adică un mușchi de vită la grătar, ficat de gâscă, sos de vin Porto, trufe, sparanghel și eșalotă coaptă (170 lei) - excelentă alegere!



Prin Max Jacob îl va cunoaște în anul 1914 pe Paul Guillaume, colecționar și negustor de artă, care îi achiziționează mai multe tablouri. O legătură furtunoasă a lui Amedeo cu ziarista și poeta engleză Beatrice Hastings durează doi ani. 



Se despart în anul 1916, când sănătatea artistului începe din nou să se deterioreze. În această perioadă, Modigliani îl cunoaște pe poetul polonez Leopold Zborowski, care devine prietenul său fidel, îngrijitorul și negustorul lui exclusiv și îi pune la dispoziție cea mai mare încăpere din locuința sa.



În aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaște pe Jeanne Hébuterne, o studentă la "Académie Colarossi" în vârstă de nouăsprezece ani, și se îndrăgostește nebunește de ea. Zborowski îi ajută să se mute împreună și îi organizează lui Modigliani prima expoziție individuală: 32 de pânze expuse la galeria "Berthe Weill".



În ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, poliția reține câteva nuduri ca fiind "imorale". Nu reușește însă să vândă nici măcar un singur tablou.



Starea de sănătate a lui Amedeo se înrăutățește, grație ajutorului lui Zborowski, pleacă în toamna lui 1918 la Nisa, în sudul Franței, unde Jeanne dă naștere unei fetițe. Își prelungesc șederea în sud până la sfârșitul lunii mai 1919. 



Întors la Paris, în atelierul său din "Rue de la Grande Chaumière", Modigliani pictează acum portrete ale prietenilor săi. Se simte tot mai rău. Este diagnosticată o inflamație tuberculoasă a meningelor și este internat în spitalul "Charité", dar nu mai există nicio speranță. Amedeo Modigliani moare la 24 ianuarie 1920. Avea doar treizeci și șase de ani.




Conviva mea a ales ceva mai ușor după ce m-a acuzat că am atentat la silueta ei cu antreurile foarte consistente - tagliolini cu cerneală de sepie, scoici vongole și migdale prăjite (65 lei) - am gustat și eu, excelente pastele în combinația asta!



Lui Modigliani i-au plăcut cu precădere două genuri de pictură: portretul și nudul. În portrete reușește remarcabil să surprindă personalitatea modelului. Indiferent de faptul că portretizează persoane cunoscute sau anonime, îl interesează exclusiv omul și sentimentele lui. 



În special în ultimii ani ai vieții, a pictat portretele prietenilor săi Max Jacob, Paul Guillaume, Leopold Zborowski, Lunia Czechowska, nenumărate versiuni ale lui Jeanne Hébuterne precum și singurul lui autoportret (1919). Modigliani alungește chipurile, desenează gâturile, manifestând înclinație spre geometrizare și, asemenea creatorilor de măști, "sculptează" cu îndrăzneală nasuri abia schițate după modelul stilizărilor africane.



Aceeași atmosferă de melancolie visătoare și liniște a sufletului pe care o întâlnim în portrete caracterizează și nudurile sale de femei.








Nudul devine în anul 1917 tema preferată a lui Modigliani. Pictorul respectă în el realitatea mai mult decât în portrete. Modigliani este în esență marcat de arta italiană clasică și acest aspect al temperamentului său artistic transpare în căutarea expresiei naturaliste și a ritmicității liniei trupului. 





La desert am avut aceeași preferință - tiramisu clasic (36 lei), spre încântarea papilelor gustative, dar și a sufletului meu boem.



În tabloul "Nud culcat", de exemplu, folosește o culoare groasă și tonuri calde, ocrul cu reflexe portocalii se învecinează cu cafeniul, vișiniul cu verdele. Pielea aurie a modelului se evidențiază pe așternutul de un roșu închis și pe verdele intens al pernei. Gestul de desfacere a brațelor pare să fie din parte femeii care pozează o expresie a dăruirii totale ochilor privitorului.



Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcți și nici urmași, arta sa îi aparține în exclusivitate. Această particularitate vorbește despre valorile și frumusețea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă și simț al spațiului ne poartă cu gândul la creația lui Modigliani.





Din cauza luminii slabe din interiorul restaurantului nu au ieșit imaginile așa cum le doream, dar cred că sunt totuși lămuritoare. Ghidul Lingurin al Restaurantelor din România merge mai departe. Vă mulțumesc că îmi sunteți alături! See You Spoon! Poftă Bună De Viață!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Poftă Bună de Viață! :)