Universul Betonat al Medusei

Pentru o experiență cât mai plăcută, recomand vizionarea acestui fotoreportaj coolinar pe tabletă, laptop sau orizontalul telefonului.

Pentru că toată lumea se duce să mănânce mici de ziua clasei muncitoare, m-am gândit să văd ce mănâncă și cealaltă clasă muncitoare într-o asemenea zi, mai precis corporatiștii din Pipera, 

Așa că am luat-o pe Yooby Dooby și am plecat cu Ghidul Lingurin la restaurantul Medusa Universe din strada Gara Herăstrău 6, undeva la parterul unui turn auster din oțel și sticlă alături de alte turnuri la fel de austere. De fapt, Medusa era o ființă mitologică ce avea șerpi în loc de păr și pietrifica pe cel pe care-l privea în ochi. Ceea ce fac și-n ziua de azi multe femei. Ideea e că și zona unde ne aflam era mai mult decât pietrificată, ci chiar betonată. Asta ne-a creat o stare de disconfort, potențată de vântul și frigul care ne-au înghețat mâinile. În interiorul restaurantului era călduț, dar am stat la terasă pentru a avea cât de cât lumină pentru foto. Oricum nu a fost cine știe ce, dar mai bine decât înăuntru. Adică m-am sacrificat pentru voi. Să-mi faceți o statuie, dar nu în Pipera, prefer un parc. De exemplu preferatul meu este Ioanid, cel de vizavi de Icoanei. Așa rămâne, da?

Să nu ne luăm cu vorba și să uit, servirea a fost impecabilă, ospătarul foarte competent. Nu doar în ceea ce privește mâncarea, ci și vinurile.

Ca de obicei, voi vorbi mai puțin, voi lăsa imaginile să povestească pentru mine, eu voi menționa doar lucrurile esențiale. 

Primul preparat (59 lei) încercat a fost unul de inspirație aromână, dar numai pe jumătate. Este vorba de "piperchi târgăsiți", adică ardei prăjiți în traducere. Mai exact niște ardei copți pe plită, gratinați cu brânză feta. În rețeta originală se pun și roșii, pentru o aciditate mai puternică, aici nu există, din păcate, și gustul este cam plat. Nici ardeiul iute nu ustura, ceea ce nu a fost vina bucătarului, chiar dacă în meniu scria că este preparat picant.

Am asociat o șampanie Carassia (245 lei) de la crama Carastelec din Transilvania. Trebuie să menționez încă o dată că orice spumant românesc eu îl numesc șampanie. Prima dată când am băut ceva de la Carastelec, am povestit AICI, abia apăruseră pe piața din București. 

Următorul preparat din Universul Medusei pe care l-am testat a fost sashimi de ton roșu cu trufe, edamame (care mie îmi plac foarte mult), tăiței din ridiche daikon și un minunat sos ponzu (74 lei). Cu toate că sunt fan trufe, consider că sunt în plus în organizarea asta de șantier culinar, nu-și au rostul. Dar sosul ponzu a fost genial de gustos. Tăițeii din ridiche m-au dus cu gândul la "părul" Medusei - lăsând gluma la o parte, și-au găsit locul potrivit în mica simfonie a gusturilor din farfurie. 

În imaginea de mai jos sunt niște decorațiuni de pe holul dinspre toalete. Unde era foarte întuneric în cabine. Am dat și ca idiotul din mâini crezând că lumina se aprinde pe bază de senzori. Și apropo de wc-uri și horeca, aruncați un ochi AICI.

Preparatul care ne-a dezamăgit total față de prezentarea din meniu a fost humusul (63 lei) cu dovleac care nu a avut dovleac, cu năut crocant care nu a avut năut crocant, ci niște semințe de dovleac, mielul gătit lent în stil cajun, adică cu condimente și arome precum în Louisiana, care nu a avut nicio aromă și a fost, din nefericire pentru un disperat după carnea de ovine ca mine, complet uscat. "Overcooked" cum se spune în romgleză. Chiar și acum mi-a dat o lacrimă pentru biata oaie sacrificată degeaba. 

În loc de desert am optat pentru un risotto cu pere poșate, gorgonzola și un pic de fistic (75 lei), excelent executat. O singură recomandare aș avea, din cauza faptului că perele nu prea sunt deloc dulci, așa cum sunt smochinele, de exemplu, ar merge pe deasupra lăsate câteva dâre de miere care să contribuie la contrast. Este doar o opinie după gustul meu.

Nu uitați să ajungeți până la finalul fotoreportajului de azi unde, ca de obicei, am lăsat o dedicație muzicală pentru echipa restaurantului Medusa Universe, este o piesă care îmi place foarte mult. Sper că și vouă. 

Ghidul Lingurin al Restaurantelor merge mai departe descoperind alte povești gAstronomice din România. Mulțumesc că îmi sunteți alături în aventurile mele coolinare! Poftă Bună de Viață! See You S(p)oon! Slurp!