Horecistul

La sfârșitul lunii decembrie 2011 am făcut aceeași propunere de colaborare mai multor restaurante din aceeași zonă. Este vorba despre Le Cinema, Puțin din Tot, Taverna Pescareasca “La Zavat” etc.

Locația cea din urma a ajuns cea dintâi, adică în scurt timp după acceptarea ofertei mele de promovare și-a dublat cifra de afaceri.

Ceilalți m-au refuzat și, după cum am previzionat încă de pe atunci, au închis. Și nu li s-a întâmplat asta doar pentru că m-au refuzat, ci pentru maniera în care au facut-o. Eu am văzut în purtarea lor una dintre simptomele falimentului. Așa cum se poartă cu partenerii de afaceri, la fel de mizerabil o fac și cu clienții.

Mă întrebam cum de Restaurantul Tezaal este de vânzare. M-am lămurit în momentul în care l-am sunat pe proprietarul acestuia pentru unul dintre clienții mei și l-am întrebat ce preț cere. Mi-a răspuns că să înmulțesc eu 3000 mp cu prețul zonei. I-am spus că nu știu prețul zonei. Replica sa a venit abrupt: “Sunt eu tâmpit că-mi pierd timpul cu tine dacă nu știi prețul zonei” și mi-a închis telefonul. A doua zi i-am contractat clientului meu o altă locație unde am găsit un om dispus să facă o afacere corectă.

Vis-a-vis de casa unde locuiesc s-a deschis un bistro. Cei care încearcă să conducă afacerea au închiriat spațiul. Încă de când au bătut palma cu proprietarul m-am oferit să le asist dezvoltarea gratuit, ca între vecini. Le-am spus că un concept începe cu numele care este dat localului și continuă cu tot restul de probleme. M-au refuzat, au pus numele afacerii lor după numele și numărul străzii la care se află restaurantul ÎNCHIRIAT. Acum, când nu le calcă nimeni pragul, mi-au batut la ușă să-i ajut să iasă din impas. Nu mai este gratuit, firește.

Unul dintre clienții mei m-a poreclit Horecistul. Adică un fel de exorcist al restaurantelor care merg rău. Eu sunt chemat pentru a scoate răul de acolo. Bine-nțeles că ar fi mult mai simplu și mai ieftin să intervin atunci când apar primele rânjete ale falimentului, dar oamenii au orgolii prea mari ca să înteleagă asta de la început.

Iar când sunt chemat undeva, toți se așteaptă să fac niște tumbe și alte giumbușlucuri undeva la ușa cârciumii sau, și mai bine, peste stradă și astfel clienții să dea buluc. Ei bine, nu se poate așa. Răul, ca și frumusețea, vin din interior.

După ce sunt angajat, cam la o săptămână, de obicei, ajung în situația ingrată în care sunt privit cu ură de toată lumea începând de la picoli și până la patroni. La început este faza de negare, dar pe măsură ce zgândăresc mizeria, cu toții își dau seama că am dreptate. Care poate – rămâne în echipă, cine nu – este extirpat ca orice tumoare. Cu patronii este mai dificil pentru că nu-i poți înlocui și trebuie să le schimbi mentalitatea care i-a dus la situația dezastruoasă în care se află, într-un timp foarte scurt.

Unii își schimbă maniera de a face business și devin prosperi, alții dau faliment aproape imediat după ce îi las singuri.

Horecistul merge mai departe.

Costin Staicu

www.e-Restaurant.ro

(fragment din articolul apărut în revista HORECA România mai-iunie 2012)

PS - iată și un interviu la Radio Antreprenor al editurii de business Rentrop & Straton (pentru a-l audia click pe ”săgeata” de start).