Turul Culinar al Bucureștiului

...sau "Mâncălătorii prin Micul Paris"

După o viaţă de om – peste 30 de ani, incepând cu 1981 - petrecută ca şi client al restaurantelor bucureştene am extras, inevitabil, şi o concluzie cu valoare de descoperire a cercetătorilor britanici – este mult mai ieftină o notă de plată la restaurant decât una la psiholog ori decât reţeta de antidepresive de la farmacie.

Aşadar, am trecut la fapte şi am devenit cel mai activ militant al ieşitului în oraş, indiferent de bugetul pe care îl ai disponibil – fie pentru o friptură de vită argentiniană, fie doar pentru o cafea sau o bere.

Am început cu promoţia “Pofticiosul Săptămânii” care a constat în faptul că am invitat la restaurant 100 de fani de pe pagina mea de FaceBook, câte unul săptămânal, acesta venea cu încă o persoană, eu cu „nefasta”, şi trăgeam un chef de pomină cu mâncare şi băutură din belşug.

Această promoţie avea un singur inconvenient, avea un tempo mult prea lent pentru prezentarea sutelor de restaurante din Bucureşti şi a miilor de specialităţi preparate de minunaţii lor bucătari, astfel că am demarat o altă acţiune 

– „Turul Culinar al Bucureştiului”, pe parcursul căruia poposim, eu şi cu fotoreporterul, la minim 3 localuri săptămânal, facem multe poze preparatelor de aici, spunem lumii ce e bun şi ce nu e bun, după gustul nostru, ce face banii şi ce nu.

Suntem însoţiţi şi de o lingură de lemn inscripţionată cu numele restaurantului şi data vizitei, iar la plecare o lăsăm numai dacă am fost încântaţi de experienţă, deci puteţi întreba când luaţi masa în oraş dacă vă pot certifica cei de acolo cu lingura noastră de lemn că totul a fost OK.

Nu pot încheia decât urându-vă „Poftă Bună de Viaţă!” şi, ca să fim în trend, „see you s(p)oon!”. 

PS - şi pentru că eu cred că acolo unde este comunicare şi lumea este mai bună, m-aş bucura dacă atât clienţii cât şi ospătarii ar reţine codul internaţional din imaginea de mai jos:

Maestre:

 

Cu drag,
Costin Staicu & echipa www.Meniu.TV