Ce Mai face Criza Grecească?

Ați mai auzit ceva despre criza grecească? Păi, nu. Păi, de ce? Pentru că... dar să vedem cum s-a născut ea și nu numai ea... 

Maria este proprietara unui bar. Într-o zi ea a înțeles că, din păcate, clienții săi sunt șomeri si alcoolici, de aceea ea nu mai poate întreține barul, pentru că poate da faliment. Pentru a rezolva problema, ea inventează un nou plan de marketing, în concordanță cu necesitățile clienților săi.

Potrivit schemei, clienții pot bea alcool pe care sa-l plătească mai târziu. Maria înregistrează cantitățile consumate, prin aceasta oferindu-le clienților credit. Strategiei "bea acum - plăteâte mai tarziu" i-a mers vestea, iar, ca rezultat, în bar s-a mărit numărul de clienți. În scurt timp, barul ei începe să aibă cel mai mare volum de vânzări din oraș, perspectiva de viitor arătând foarte bine. Oferind clienților săi libertate de plată imediată, Maria nu întalnește nicio împotrivire când peste perioade regulate de timp ea majorează prețurile la cele mai populare băuturi: vin și bere. Prin urmare se mărește și volumul vânzărilor din barul Mariei.

Tânărul președinte al băncii locale înțelege că aceste datorii ale clienților sunt un activ prețios de viitor și îi acordă Mariei un credit. El nu vede vreun motiv de îngrijorare, pentru că în calitate de gaj are datoriile alcoolicilor. Specialiștii băncii, gândindu-se la o modalitate de a câștiga comisioane foarte mari, au transformat datoriile clienților în acțiuni, pe care le-au vândut apoi la piețele internaționale a hârtiilor de valoare.

Noii investitori nu înteleg până la urmă că aceste hartii de valoare care le-au fost vândute cu cel mai înalt rating "AAA", în realitate sunt datoriile șomerilor și alcoolicilor. Prețurile hârtiilor de valoare continuă să crească și activele devin curând cele mai cumpărate poziții la brokeri renumiți din țară.

Chiar dacă prețurile la aceste acțiuni continuă să crească, managerul pe riscuri al băncii locale hotărăște că a sosit vremea să ceară întoarcerea datoriilor alcoolicilor care s-au acumulat în barul Mariei, comunicându-i despre aceasta.

Maria incepe sa ceară bani de la alcoolici, dar aceștia, fiind șomeri, nu pot întoarce creditele. Deoarece nu-și poate onora obligațiunile de creditare, ea este nevoită să anunțe default (faliment, adică). Barul se închide și 11 lucrători își pierd locul de muncă. Timp de o noapte, acțiunile își pierd 90% din preț și volumul prețurilor acțiunilor elimină lichiditățile băncii și împiedică apariția noilor credite, prin aceasta înghețând creditarea și toată vitalitatea economică.

Furnizorii barului Mariei, care i-au oferit condiții avantajoase de plată, investind fondurile de pensii ale firmelor lor în diferite hârtii de valoare, constată că se confruntă cu necesitatea de a deconta datoriile nesperate și că au pierdut mai mult de 90 la suta din presupusul preț al acțiunilor. Furnizorii de vinuri ai Mariei au anunțat de asemenea falimentul afacerii de familie, care asigura venitul a trei generații, iar pe furnizorul de bere îl răscumpară concurentul, care închide imediat fabrica locală și concediază 150 de muncitori.

Din fericire, banca, firmele de brokeri și conducerea acestora sunt salvați de pachetele de miliarde de la prietenii lor din conducere. Mijloacele pentru acest pachet salvator s-au identificat prin aplicarea impozitelor pentru clasa muncitoare medie, care n-a intrat niciodată în barul Mariei.